Operatiunile de salvare de la Marea Azov!

Se pare ca acum pe primul plan este pusa salvarea pasarilor intoxicate cu produse petroliere, dupa cum reiese de aici. Nici in aceste clipe grele masina birocratica a statului nu uita de obligatiunile sale, controale inopinate ale Serviciilor de Medicina Preventiva, verificari sau lipsa totala de interes manifestata fata de soarta pasarilor.

Noutatea buna este ca se poate totusi de plecat acolo pentru a participa la operatiunile de salvare, cu toate ca cred, ca aceasta este plina de momente surprize neplacute care se pot ivi de unde nu te astepti.

Aceste operatiuni de salvare denota inca odata totala nepregatire a organelor statului pentru a face fata unei catastrofe de acest gen. Si cel mai alarmant pentru Moldova este ca ea nu este ferita de asemenea posibile catastrofe. Chiar daca la un nivel mai mic sau redus, ea totusi risca as fie un dezastru pentru mediul din Moldova si vecinii sai.

Ar fi o idiotenie sa nu tragem citeva concluzii din urma celor intimplate pe Marea Azov, si una dintre ele ar fi “shit happen”, adica daca trebuie sa se intimple atunci fii sigur ca se intimpla. o alta concluzie este ca “shit happen when u are not expecting” – adica daca se intimpla atunci se intimpla cind nu te astepti. Apropo aceste concluzii sunt valabile si in viata de toate zilele. (Singurul exemplu care imi vine acum este: 2001 cind comunistii au cistigat alegerile parlamentare – “shit happen”, si in 2005 cind PPCD voteaza un presedinte comunist – “shit happen when u are not expecting it”).

Dar se pare ca m-am abatut de la tema, doar un pic, deoarece problemele ecologice sunt si niste probleme politice.

despre marea azov!!

am primit azi raspuns aici referitor la posibilitatea de merge si a ajuta la curatirea tarmurilor marii azov de produse petroliere.

 

chestia cu FSB si zona de frontiera chiar m-a derutat, ma simt “back in URSS”. Interesant pentru ce este nevoie acolo de posturi de graniceri? Ce pazesc ei acolo? Marea Azov este o mare interioara, inchisa. Accesul din exterior fiind limitat.

Expozitie la Centrul Brincusi: Anatol Rurac

Miercurea trecuta, Centrul Expozitional Brincusi a gazduit vernisarea expozitiei personale semnata de Anatol Rurac.

Expozitia este compusa din picturi si instalatii, una din instalatii o puteti vedea jos, este ceea ce eu am numit Telefonul. Reprezinta un telefon deTelefonulstricat, dar care inca atirna si inca mai incearca sa indeplineasca cu incapatinare, in singuratate functia pentru care a fost creat. Astfel el capata parca o alta viata, existind in afara Omului.

Picturile mi-au adus aminte de sat, de clipele petrecute la bunici, in picturi, daca am inteles corect ideea autorului, s-a incercat sa fie reprezentat ceea ce eu am deslusit ca un cuptor si focul din el, care putea fi intuit.

In general expozitia mi-a placut, nu pot sa descriu prin ce anume mi-a placut, daca totusi as incerca sa descriu ar fi acea senzatie pe care o simti cind crezi ca ai inteles, ai intrat in gindurile altui om si ai devenit partas la trairile lui. E vorba de acea comuniune pe care o cautam in toate relatiile, in fine.

La deschidere prezenta a fost numeroasa, incit sala de expozitie de la Brincusi parea neincapatoare. Erau multi erau tineri, am vazut si niste persoane cunoscute, era multa televiziune, si destui ziaristi sau jurnalistii.

Inca puteti sa o vizitati, este deschisa, si se pare ca intrarea costa 5 lei, nu stiu daca e mult sau putin, daca e corect sau nu, daca in asa fel promovezi sau din contra limitezi arta la un public ingust. Ma gindesc ca suntem in Moldova, si ca ieri s-a sarbatorit ziua studentului cu un concert deocheat in Piata Marii Adunari Nationale (a cita oara!!!) fara sa se organizeze o expozitie a lucrarilor studentilor de la arte sau oricare alti studenti sau elevi. Doar un concert cu fonograma in centru, si asta tot! dar e deja alt post in blog, cred…