apel la toti cei care se exprima prin GRAFFITI, STENCIL, STICKERE…!

Facem apel la toti cei care se exprima prin GRAFFITI, STENCIL, STICKERE…!

In cadrul proiectului de promovare a artei in spatiul public INTERVENTII3, Asociatia Oberliht te invita sa iei parte la un FESTIVAL de GRAFFITI deosebit, alaturi de cei mai buni artisti din Moldova si Romania.
Festivalul se va desfasura intre 23 si 24 august, 2008 in satul Ghidighici, municipiul Chisinau.

Expediaza-ti propunerile in format grafic (schite, cautari) alaturi de un CV si datele tale de contact la interventii(la)oberliht.org.md pina pe 16 august 2008, ora 20:00.

Cele mai bune idei vor fi selectate pentru participare in Festival, iar autorii lor vor beneficia de culori si materiale gratis.

Mai multe detalii la http://www.oberliht.org.md

Proiectul ITERVENTII3 este organizat in parteneriat cu UNAgaleria/Bucuresti, revista STARE de URGENTA/Chisinau, KSAK, Alianta Franceza, si este finantat de Uniunea Latina, Institutul Cultural Roman prin Programul CANTEMIR, Fundatia Culturala Europeana si Henkel Romania.

Open Air Cinema!!! in Chisinau

Uniunea Artiştilor Plastici din Moldova organizează un eveniment de vară
foarte special. În luna august pe perioada a patru seri diferite, în faţa Centrului Expoziţional Brîncuşi va avea loc o proiecţie de filme de scurt metraj şi clipuri video din Arhiva Festivalului Internaţional de Filme de Scurt Metraj Oberhausen (
www.kurzfilmtage.de).
Va fi un eveniment Open Air Cinema în chiar centrul oraşului Chişinău.

În prima şi a doua seară, pe 2 şi 9 august, va fi prezentată o selecţie cuprinzînd clipuri video din Germania produse între 1998 – 2007. Pe 16 august vor fi proiectate filme germane de scurt metraj, iar pe 23 august – filme din selecţia internaţională a festivalului. Fiecare seară de proiecţii va începe la orele 20:00

Programul prezentărilor cuprinde filme documentare, experimetale sau animate, impreună cu clipuri video. Toate lucrările prezentate au în comun faptul că ele exploră noi metode şi conşinut, dincolo de cerinţele pieţii şi a gusturilor ingheţate în timp. D. e.:prezentînd un director de film canadian la o preselecţie de a deveni parte a grupului TATU, sau o minunată zi din viaţa unui cîine care are intr-adevăr o viaţă de cîine.

Pe scurt:

Cînd? sâmbata – 2, 9, 16 şi 23 august, orele 20:00

Unde? Centrul Expoziţional Brîncuşi, bd. Ştefan cel Mare 3

Ce? filme si clipuri video din Arhiva Festivalului Oberhausen

Cine? pentru toţi

P.S. în caz de ploaie, proiecţiile vor avea loc în interiorul Centrului Expoziţional Brîncuşi

www.arta.md

INTERVENTII3 – Alina POPA – fotografie / video

Alina POPA fotografie / video | Joi, 24 iulie, 2008 | ora 17:00

Prezentare publica in cadrul proiectului de arta contemporana INTERVENTII3
Alianta Franceza din Moldova | str. Sfatul Tarii 18, Chisinau

Alina POPA este studena la Master, sectia foto-video a Universitatii Nationale de Arta, Bucuresti, prof. Iosif KIRALY. Intre 2003 ? 2007 a studiat pictura in cadrul aceleasi univesitati. Din 2006 a inceput sa expuna in Bucuresti, avind prima expozitie personala la H’art Gallery. In acelasi an a fost selectata printre cei cinci finalisti in cadrul Premiului Henkel pentru Arta. Din 2007 colaboreaza cu Irina GHEORGHE, cu care a expus in expozitii solo sau de grup la Viena, Bari, Bucuresti etc.

Majoritatea lucrarilor ei pornesc de la fotografie, se concretizeaza deseori si in alte medii de lucru precum video sau obiect. Practica ei artistica variaza de la cercetarea spatiului public, arheologia tranzitiei Bucurestiului, cu gropi si panouri publicitare scoase din functie, pina la lucrari interactive si contextuale sau fotografii inscenate, in colaborare cu Irina GHEORGHE, bazate pe istorii personale si fictive, investigatie asupra dublului, a relatiei intre doua personaje in cautarea unei identitati.

Mai multe detalii despre proiect la:
http://www.oberliht.org.md/interventii3.html

Expozitie la Centrul Brincusi: Anatol Rurac

Miercurea trecuta, Centrul Expozitional Brincusi a gazduit vernisarea expozitiei personale semnata de Anatol Rurac.

Expozitia este compusa din picturi si instalatii, una din instalatii o puteti vedea jos, este ceea ce eu am numit Telefonul. Reprezinta un telefon deTelefonulstricat, dar care inca atirna si inca mai incearca sa indeplineasca cu incapatinare, in singuratate functia pentru care a fost creat. Astfel el capata parca o alta viata, existind in afara Omului.

Picturile mi-au adus aminte de sat, de clipele petrecute la bunici, in picturi, daca am inteles corect ideea autorului, s-a incercat sa fie reprezentat ceea ce eu am deslusit ca un cuptor si focul din el, care putea fi intuit.

In general expozitia mi-a placut, nu pot sa descriu prin ce anume mi-a placut, daca totusi as incerca sa descriu ar fi acea senzatie pe care o simti cind crezi ca ai inteles, ai intrat in gindurile altui om si ai devenit partas la trairile lui. E vorba de acea comuniune pe care o cautam in toate relatiile, in fine.

La deschidere prezenta a fost numeroasa, incit sala de expozitie de la Brincusi parea neincapatoare. Erau multi erau tineri, am vazut si niste persoane cunoscute, era multa televiziune, si destui ziaristi sau jurnalistii.

Inca puteti sa o vizitati, este deschisa, si se pare ca intrarea costa 5 lei, nu stiu daca e mult sau putin, daca e corect sau nu, daca in asa fel promovezi sau din contra limitezi arta la un public ingust. Ma gindesc ca suntem in Moldova, si ca ieri s-a sarbatorit ziua studentului cu un concert deocheat in Piata Marii Adunari Nationale (a cita oara!!!) fara sa se organizeze o expozitie a lucrarilor studentilor de la arte sau oricare alti studenti sau elevi. Doar un concert cu fonograma in centru, si asta tot! dar e deja alt post in blog, cred…

foto expozitii in Moldova

marti, pe 6 noiembrie Centrul Expozitional Brincusi a gazduit vernisajul expozitiei de fotografie semnata Wilma Hurskainen (www.wilmahurskainen.com) – Devenirea/Growht.

Expozitia mi-a placut, cu toate ca am stat numai 30 de minute, am putut aprecia aceasta expozitie.
Ce mi-a placut:
mi-a placut maniera de a aranja expozitia, desi fotografica, s-a reusit sa faca niste mici micro-instalatii. Daca asezi doua fotografii impreuna, fapt ce creaza senzatia de unitate, te face sa privesti imaginile in comun, si sa le compari intre ele, cred ca este o metoda mai mult de instalatii, decit de fotografie pura.
mi-a placut ca Wilma Hurskainen a vorbit in limba filandeza, cu toate ca sunt sigur ca stie engleza. Totusi a preferat sa vorbeasca in limab ei materna.
mi-au placut imaginile, pe care in primele 15 minute le priveam mirat, si nu intelegeam ce vor sa spuna, dar dupa ce am prins idea, am inceput sa imi placa.

Ce nu mi-a placut:
nu mi-a placut ca in sala erau difuzate declaratiile de presa (pres release) pe post de materiale de prezentare. Ori numerele de telefon a tuturor angajatilor Brincusi, nu te fac mai aproape de arta. Iar pe ultima pagina, dupa numele artistei sta scris “pentru detalii va rog sa contactati ambasada Finlandei la Bucuresti” si urmeaza toate numerele de telefon de la ambasada. Probabil ca daca am o intrebare legata de fotografii si expozitie, sa sun la ambasada si ei au sa ma lumineze. Dar nu cred!!!

dar va las sa cititi ce spune Wilma Hurskainen despre lucrarile sale, si veniti la expozitie!!!

DEVENIREA

Ceea ce etalez în această expoziţie prezintă un proiect prin care, ghidată de ideia de a reactualiza, re-fotografiind momente reale după scenariile din îndărătul imaginilor pe care ni le-a făcut tatăl meu mie şi celor trei surori ale mele, pe cînd eram copii. Adecvat logicii ideii am intenţionat ca noile fotografii să comporte analogii paroxistice cu originalele: locurile şi compoziţiile au rămas aceleaşi, la fel cum sunt şi părţile corpului şi expresia feţei. Seria de fotografii înglobează circa 30 de imagini.

M-a impresionat întotdeauna capacitatea fotografului de a transcede, de a emerge dincolo de timp şi de a construi comparaţii de genul celei care m-ă preocupă să o construiesc şi eu. Este un ceva neliniştitor, poate chiar tragic în a privi o fotografie şi în a o compara cu una nouă, deoarece în acest cadru, iminent vom vedea cum lucrurile s-au schimbat, adică au devenit. Este regretabil faptul că entitatea timp a fost acreditată drept principalul măsurătoriu a vieţii omului. Cunoaştem oameni ce nu sunt capabili sau nu vor să vadă schimbările în ei înşişi, adică, a constituirii iminente trecerii timpului.
Datorită noilor tehnologii, eu şi surorile mele încercăm un posibil plonjon ce s-ar preta retroactiv, în trecut. Stăm în aceleaşi poziţii ale corpului, iar aparatul pare să fixeze exact din acelaşi racursiu din care ne-a fotografiat tata. Şi totuşi, ineluctabil, încercările noastre nu sunt altceva deît himere. Este firesc: nu ne putem întoarce în timp!

De asemenea, mă interesează fotografiile de familie şi modul în care sunt făcute, păstrate şi, în unele cazuri, privite. Oricine care are o familie ştie că pozele de familie sunt o formă de a reflecta o familie, unică şi fericită.

Fotografiile de familie pot fi o formă de a învedera trecutul şi identitatea unei persoane. Simultan, fotografiile sunt o formă de a ascunde unele aspecte, la fel şi de a le revela pe altele.
Prin comparaţia fotografiilor din trecut cu cele de astăzi, timpul apare ca o formă ciudată. Se generează senzaţia că există un dialog indestructibil între trecut şi prezent, aşa cum se întîmplă în cazul amintirilor: amintirile nu sunt statice, ci aleatorii corespunzător cu ce ni se întîmplă. Prin recurenţa la un îndepărtat moment din trecut se relevă ceva straniu legat de noi înşine în calitate de subiecte ale fotografiei: rolul pe care îl jucam instantaneu poate fi estimat ca emfatic.

În primele fotografii avem vreo 5 ani, dar ştiam deja cum să pozăm pentru o fotografie.