Nimeni nu poate ataca sentinţa aflându-se în mormânt!

via blogul AI Moldova 

Lucrând pentru organizaţia a cărei sarcină este să promoveze dreptatea şi libertatea, să scoată la iveală abuzurile şi nedreptatea, adesea trebuie să subliniez problemele şi nu progresele.
 
Aşadar, răsfoind raportul anual Amnesty International cu privire la condamnările la moarte şi executările din întreaga lume, încep cu o veste bună: pedeapsa cu moartea este în scădere.
 
Anul trecut numai 20 din 198 de ţări au efectuat executări – un număr scăzut cu mai mult de o treime pe parcursul ultimilor 10 ani. 90% din state-membre ONU au constituit o zonă liberă de pedeapsă cu moartea, 140 de ţări abolind pedeapsa capitală prin lege sau în mod practic.
 
Este important să ne oprim şi să ne gândim despre aceste cifre. Atunci când Amnesty International începuse campania globală împotriva pedepsei cu moartea cu 35 de ani în urmă – opunându-se acesteia totalmente, indiferent de crimă, infractor sau metoda executării – 16 ţări care au abolit pedeapsa capitală constituiau o minoritate. Azi polurile s-au schimbat şi acum acele state care rămân adepţii pedepsei cu moartea sunt o excepţie.
 
În anul 2011 zona liberă de executări includea toată Europa şi ţările din fosta Uniune Sovietică, în afară de Belarus; la fel – regiunea Americii de Nord şi de Sud, cu excepţia SUA. Regiunea Oceanului Pacific a fost liberă de pedeapsa cu moartea, cu excepţia a cinci condamnări noi în Papua Noua Guinee.
 
Această transformare radicală este un testament al promotorilor drepturilor omului care au curajul să confrunte represiunile politicienilor şi factorilor de decizie care au curajul să meargă împotriva doleanţelor politice populiste, juriştilor, jurnaliştilor şi savanţilor care au curajul să dezvăluie adevărul. 
 
Ei au arătat nu doar că pedeapsa cu moartea este un lucru greşit – încălcarea dreptului la viaţă – dar însă şi faptul că atunci când este examinat detaliat, cazul în susţinerea omorului sancţionat de stat devine depăşit.
 
Oare pedeapsa capitală previne crimele violente? Nu există dovezi convingătoare pentru aceasta. Ţările care au abolit pedeapsa cu moartea adesea au rate de omor mai joase decât cele care menţin pedeapsa capitală. Omorul sancţionat de stat încurajează aplicarea forţei şi ar putea alimenta cicluri de violenţă şi răzbunare.
 
Cât despre susţinerea populară a executărilor: o asemenea susţinere de obicei are o lărgime de kilometru şi o profunzime de un centimetru. Atunci, când reacţiile grăbite sau dorinţa calculată a politicienilor sau comentatorilor de a fi „puternici” în lupta cu criminalitatea este înlocuită cu o discuţie bine gândită, atunci când alte opţiuni sunt propuse, susţinerea publicului pentru pedeapsa capitală scade. 
 
Oare victimele crimelor nu merită dreptate şi satisfacţie? Da, cei care au suferit din cauza crimelor morbide merită să le fie făcută dreptate, însă aceasta nu poate avea rădăcini în răzbunarea propriu-zisă. Omorul este un lucru greşit, indiferent dacă este comis de o persoană sau de un stat.
 
Unii îşi găsesc satisfacţia când este aplicată pedeapsa cu moartea, fapt ce nu este evident în sine – uneori victimele se opun executării agresorilor lor. În SUA un imigrant din Bangladesh numit Rais Bhuiyan a militat fără succes pentru graţierea lui Mark Stroman, care îl împuşcase în timpul crimelor violente ca reacţie pentru atacurile din septembrie 2001. Rais a spus: „Credinţa mea mă învaţă că iertarea este mereu mai bună decât răzbunarea”. 
 
Şi desigur nimeni nu poate ataca sentinţa aflându-se în mormânt. Statul american Illinois a abandonat pedeapsa capitală în 2011 drept urmare a unui număr de sentinţe greşite. 
 
Astfel, nu este de mirare că unii spun că un test adevărat pentru susţinerea pedepsei cu moartea nu este dispunerea de a executa, ci dispunerea de a accepta posibilitatea omorârii nevinovaţilor.
 
Alţii justifică pedeapsa capitală, invocând argumente ce ţin de regiune, religie sau cultură. Dar majoritatea celor care au abolit pedeapsa cu moartea sunt statele din toate regiunile majore ale lumii, care au diferite religii şi culturi.
 
Cu toate acestea, puţine state insistă asupra aplicării pedepsei capitale, şi aici trebuie să ne referim la nişte ştiri proaste. Un mic grup de ţări au efectuat executări, anul trecut, la o rată alarmantă. Fie prin decapitare, spânzurare, injecţii fatale sau împuşcare, la nivel global: 676 de persoane au fost executate, iar cel puţin 18,750 se mai aflau sub sentinţa pedepsei cu moartea la finele anului trecut.
 
Aceste date exclud mii de executări ce ar putea avea loc în China, care este liderul execuţiilor în lume. Nu mai publicăm datele colectate din surse publice despre această ţară fiindcă acestea subestimează flagrant numărul adevărat al executărilor. Până în prezent China nu a acceptat solicitarea noastră de a publica cifrele reale pentru a-şi confirma vorbele despre faptul că ar exista o scădere semnificativă în aplicarea pedepsei cu moartea pe parcursul ultimilor patru ani. 
 
Rapoartele noastre la fel nu includ datele credibile despre executările adiţionale în Iran, acestea fiind nerecunoscute oficial, deşi ar putea aproape dubla numărul oficial.
 
Obişnuinţei Chinei şi lui Iran să execute s-au alăturat Arabia Saudită, Irak şi – unicul stat din America şi grupul economiilor avansate G8 – SUA. Aceste ţări, ca şi Coreea de Nord, Somalia şi Yemen, în mod consecutiv sunt printre cei care execută cel mai mult din an în an.
 
Sub aspect regional, Orientul Mijlociu a înregistrat o creştere bruscă a numărului de executări, cu 50% mai mult decât în 2010. Irak, Iran, Arabia Saudită şi Yemen sunt responsabile pentru 99 la sută din aceste cazuri.
 
Trebuie de menţionat că în mai multe ţări în care oamenii au fost condamnaţi la moarte sau executaţi, procesele acestora s-au constatat a fi inechitabile. În Belarus, China, Iran, Irak, Coreea de Nord şi Arabia Saudită condamnarea la moarte uneori a fost pronunţată după ce persoanele „şi-au recunoscut vina” în rezultatul presiunilor şi chiar torturii. Ca în toată istoria, pedeapsa capitală a fost folosită de statele represive pentru a scăpa de oameni nedoriţi sau de cei care creează probleme. 
 
Deci, nu există premize să fim mulţumiţi de noi înşine. Fiecare executare este ceva strigător la cer. Totuşi, anul 2011 a consolidat trendul general spre abolire şi este clar că această penalitate crudă, inumană şi degradantă, care ne face victime pe noi toţi, se mişcă inevitabil în manualele de istorie. 

de Salil Shetty
Secretar General
Amnesty International

#iranelection cyberwar guide for beginners

preluat de pe http://reinikainen.co.uk/2009/06/iranelection-cyberwar-guide-for-beginners/

The purpose of this guide is to help you participate constructively in the Iranian election protests through twitter.

  1. Do NOT publicise proxy IP’s over twitter, and especially not using the #iranelection hashtag.  Security forces are monitoring this hashtag, and the moment they identify a proxy IP they will block it in Iran.  If you are creating new proxies for the Iranian bloggers, DM them to @stopAhmadi or @iran09 and they will distributed them discretely to bloggers in Iran.
  2. Hashtags, the only two legitimate hashtags being used by bloggers in Iran are #iranelection and #gr88, other hashtag ideas run the risk of diluting the conversation.
  3. Keep you bull$hit filter up!  Security forces are now setting up twitter accounts to spread disinformation by posing as Iranian protesters.  Please don’t retweet impetuosly, try to confirm information with reliable sources before retweeting.  The legitimate sources are not hard to find and follow.
  4. Help cover the bloggers: change your twitter settings so that your location is TEHRAN and your time zone is GMT +3.30.  Security forces are hunting for bloggers using location and timezone searches.  If we all become ‘Iranians’ it becomes much harder to find them.
  5. Don’t blow their cover! If you discover a genuine source, please don’t publicise their name or location on a website.  These bloggers are in REAL danger. Spread the word discretely through your own networks but don’t signpost them to the security forces. People are dying there, for real, please keep that in mind.
  6. Denial of Service attacks. If you don’t know what you are doing, stay out of this game. Only target those sites the legitimate Iranian bloggers are designating.  Be aware that these attacks can have detrimental effects to the network the protesters are relying on.  Keep monitoring their traffic to note when you should turn the taps on or off.
  7. Do spread the (legitimate) word, it works!  When the bloggers asked for twitter maintenance to be postponed using the #nomaintenance tag, it had the desired effect. As long as we spread good information, provide moral support to the protesters, and take our lead from the legitimate bloggers, we can make a constructive contribution.

Please remember that this is about the future of the Iranian people, while it  might be exciting to get caught up in the flow of participating in a new meme, do not lose sight of what this is really about.

198 metode de a protesta

Formal statements

1. Public speeches
2. Letters of opposition or support
3. Declarations by organizations and institutions
4. Signed public statements
5. Declarations of indictment and intention
6. Group or mass petitions

Communications with a wider audience

7. Slogans, caricatures, and symbols
8. Banners, posters, and displayed communications
9. Leaflets,pamphlets, and books
10. Newspapers and journals
11. Records, radio, and television
12. Skywriting and earthwriting

Symbolic public acts

18. Display of flags and symbolic colors
19. Wearing of symbols
20. Prayer and worship
21. Delivering symbolic objects
22. Protest disrobings
23. Destruction of own property
24. Symbolic lights
25. Displays of portraits
26. Paint as protest
27. New signs and names
28 Symbolic sounds
29. Symbolic reclamations
30. Rude gestures

Pressures on individuals

31. “Haunting” officials
32. Taunting officials
33. Fraternization
34. Vigils

Drama and music

35. Humorous skits and pranks
36. Performance of plays and music
37. Singing

Honoring the dead

43. Political mourning
44. Mock funerals
45. Demonstrative funerals
46. Homage at burial places

Withdrawal and renunciation

51. Walk-outs
52. Silence
53. Renouncing honors
54. Turning one’s back

THE METHODS OF SOCIAL NONCOOPERATION

Ostracism of persons

55. Social boycott
56. Selective social boycott
57. Lysistratic nonaction
58. Excommunication
59. Interdict

Noncooperation with social events, customs, and institutions

60. Suspension of social and sports activities
61. Boycott of social affairs
62. Student strike
63. Social disobedience
64. Withdrawal from social institutions

Withdrawal from the social system

65. Stay-at-home
66. Total personal noncooperation
67. Flight of workers
68. Sanctuary
69. Collective disappearance
70. Protest emigration (Hijrat)

THE METHODS OF ECONOMIC NONCOOPERATION
(1) ECONOMIC BOYCOTTS

Action by consumers

71. Consumers’ boycott
72. Nonconsumption of boycotted goods
73. Policy of austerity
74. Rent withholding
75. Refusal to rent
76. National consumers’ boycott
77. International consumers’ boycott

Action by workers and producers

78. Workmen’s boycott
79. Producers’ boycott
Action by middlemen
80. Suppliers’ and handlers’ boycott

Action by owners and management

81. Traders’ boycott
82. Refusal to let or sell property
83. Lockout
84. Refusal of industrial assistance
85. Merchants’ “general strike”

Action by holders of financial resources

86. Withdrawal of bank deposits
87. Refusal to pay fees, dues, and assessments
88. Refusal to pay debts or interest
89. Severance of funds and credit
90. Revenue refusal
91. Refusal of a government’s money

Action by governments

92. Domestic embargo
93. Blacklisting of traders
94. International sellers’ embargo
95. International buyers’ embargo
96. International trade embargo

THE METHODS OF POLITICAL NONCOOPERATION

Rejection of authority

120. Withholding or withdrawal of allegiance
121. Refusal of public support
122. Literature and speeches advocating resistance

Citizens’ noncooperation with government

123. Boycott of legislative bodies
123. Boycott of elections
125. Boycott of government employment and positions
126. Boycott of government departments, agencies and other bodies
127. Withdrawal from government educational institutions
128. Boycott of government-supported organizations
129. Refusal of assistance to enforcement agents
130. Removal of own signs and placemarks
131. Refusal to accept appointed officials
132. Refusal to dissolve existing institutions

Citizens’ alternatives to obedience

133. Reluctant and slow compliance
134. Nonobedience in absence of direct supervision
135. Popular nonobedience
136. Disguised disobedience
137. Refusal of an assemblage or meeting to disperse
138. Sitdown
139. Noncooperation with conscription and deportation
140. Hiding, escape and false identities
141. Civil disobedience of “illegitimate” laws

Action by government personnel

142. Selective refusal of assistance by government aides
143. Blocking of lines of command and information
144. Stalling and obstruction
145. General administrative noncooperation
147. Deliberate inefficiency and selective noncooperation by enforcement agents
148. Mutiny

Domestic governmental action

149. Quasi-legal evasions and delays
150. Noncooperation by constituent governmental units

International governmental action

151. Changes in diplomatic and other representation
152. Delay and cancellation of diplomatic events
153. Withholding of diplomatic recognition
154. Severance of diplomatic relations
155. Withdrawal from international organizations
156. Refusal of membership in international bodies
157. Expulsion from international organizations

THE METHODS OF NONVIOLENT INTERVENTION

Psychological intervention

158. Self-exposure to the elements
159. The fast
(a) Fast of moral pressure
(b) Hunger strike
(c) Satyagrahic fast
160. Reverse trial
161. Nonviolent harassment

Physical intervention

162. Sit-in
163. Stand-in
164. Ride-in
165. Wade-in
166. Mill-in
167. Pray-in
168. Nonviolent raids
169. Nonviolent air raids
170. Nonviolent invasion
171. Nonviolent interjection
172. Nonviolent obstruction
173. Nonviolent occupation

Social intervention

174. Establishing new social patterns
175. Overloading of facilities
176. Stall-in
177. Speak-in
178. Guerrilla theater
179. Alternative social institutions
180. Alternative communication system

Economic intervention

181. Reverse strike
182. Stay-in strike
183. Nonviolent land seizure
184. Defiance of blockades
185. Politically motivated counterfeiting
186. Preclusive purchasing
187. Seizure of assets
188. Dumping
189. Selective patronage
190. Alternative markets
191. Alternative transportation systems
192. Alternative economic institutions

Political intervention

193. Overloading of administrative systems
194. Disclosing identities of secret agents
195. Seeking imprisonment
196. Civil disobedience of “neutral” laws
197. Work-on without collaboration
198. Dual sovereignty and parallel government

Comunicat de presa Amnesty International Moldova – pichetarea Ambasadei Chinei pe 4 iunie 2008

Moldova / China: aniversarea evenimentelor de pe piaţa Tiananmen – pichetarea Ambasadei Chineze la Chişinău pe 4 iunie

INFORMAŢIE PENTRU MASS-MEDIA
№ 91/08 din 02 iunie 2008
Document public

După
19 ani de la reprimarea sîngeroasă a demonstraţiilor studenţeşti de pe
piaţa Tiananmen în Beijing, în legătură cu încălcările drepturilor
omului şi în ajunul Jocurilor Olimpice din Beijing în august 2008,
Amnesty International Moldova desfăşoară pichetarea ambasadei Republicii Populare Chineze în Moldova cu utilizarea pozelor de la evenimente desfăşurate.

Ce: pichetarea Ambasadei Republicii Populare Chineze (RPC)
Unde: vis-a-vis de Ambasada RPC, str. Mitropolit Dosoftei, 124, Chişinău, Moldova
Cînd: ora 12.00 – 13.30, miercuri, 4 iunie 2008

Scopul pichetului:
comemorarea celor decedaţi pe piaţa Tiananmen şi exprimarea protestului
faţă de suprimarea opiniilor alternative şi persecutarea apărătorilor
drepturilor omului şi activiştilor civili în China, chemarea Chinei
să-şi respecte obligaţiile în sfera drepturilor omului în ajunul
Olimpiadei.
Posibilitatea de a intervieva reprezentanţii Amnesty International Moldova.

Informaţie suplimentară: reprezentanţii mass-media vor primi cîte un set de materiale informaţionale, care va include:

  • comunicatul
    de presă al Amnesty International pe tema „China: Mii de susţinători
    Amnesty cer eliberarea activiştilor din Tiananmen” (română, rusă şi
    engleză);
  • articolul privind China din Raportul Amnesty International 2008 (rusă şi engleză).

Informaţii generale

În
anul 1989 în Beijing au început protestele studenţeşti, care s-au
extins şi asupra altor oraşe şi provincii mari din toată China.
Protestatarii au apelat la guvern solicitînd combaterea corupţiei,
începerea schimbărilor şi reformelor democratice în domeniul
drepturilor politice şi sociale. În noaptea din 3 spre 4 iunie 1989,
armata chineză a adus tancurile pe piaţa Tiananmen, care au ucis în
calea lor sute de cetăţeni neînarmaţi. Ulterior, pe teritoriul întregii
ţări au fost arestaţi zeci de mii de oameni pentru susţinerea şi
participarea la demonstraţii.

Deja de 19 ani autorităţile deţin
în închisori o mulţime de oameni care au fost implicaţi în protestele
prodemocratice din 1989 de pe piaţa Tiananmen, alţii sunt arestaţi şi
ameninţaţi. Mulţi din participanţii la acele evenimente au dispărut şi
pînă în prezent despre soarta lor nu se ştie nimic.

Informaţii suplimentare privind drepturile omului în China sunt disponibile pe site-urile Amnesty International: www.amnesty.org.ru – în rusă şi www.amnesty.org – în engleză.

****************************************
Pentru informaţie suplimentară adresaţi-vă în Chişinău, Moldova:
Evghenii Goloşceapov, director executiv “Amnesty International Moldova”: tel.: +(373-22) 27-41-22, GSM: (+373) 693-237-01.

Veaceslav Ţurcan, coordonatorul Programului “Avocaţii şi Drepturile
Omului”, “Amnesty International Moldova”: tel.: +(373-22) 92-07-00,
GSM: (+373) 691-26-012.
Veaceslav Balan, coordonator pe
mobilizare şi campanii “Amnesty International Moldova”: tel.: +(373-22)
27-41-22, GSM: (+373) 69-578-378.
Inna Guleac, ofiţer de presă “Amnesty International Moldova”: tel.: +(373-22) 27-26-43, GSM: (+373) 69-337-841.
Puteţi contacta „Amnesty International Moldova” pe adresa electronică info@amnesty.mdsau pe adresa poştală: c/p 209, МD-2012, Chişinău, Moldova; tel.: +(373-22) 27-41-22, fax: +(373-22) 277-034, www.Amnesty.MD.

«Amnesty
International» – organizaţia apolitică independentă, care se produce
pentru apărarea şi conştientizarea drepturilor fundamentale ale omului
formulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

«Amnesty
International» a fost fondată în anul 1961 în Marea Britanie; la
moment, ea are ca membri peste 2.200.000 de persoane în 150 de ţări şi
teritorii ale lumii. Organizaţia are statutul oficial de Consilier
pentru Drepturile Omului la o­nU şi Consiliul Europei. În 1977 «Amnesty
International» a fost o­norată cu Premiul Nobel pentru Pace, iar în
1978 – Premiul o­nU în domeniul drepturilor omului. «Amnesty
International Moldova» a fost fondată în anul 1993.

«Amnesty
International Moldova» are ca scop crearea unei lumi în care fiecare om
va dispune de toate drepturile stipulate în Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului şi alte standarde internaţionale din domeniul
drepturilor omului.
Pentru atingerea acestui scop «Amnesty
Inte
rnational Moldova» are ca obiectiv realizarea acţiunilor îndreptate
pentru prevenirea şi suspendarea încălcărilor serioase a dreptului
omului la inviolabilitatea fizică şi psihică, a dreptului la libertatea
de conştiinţă şi de exprimare, la libertate de la discriminare – în
cadrul activităţii sale privind promovarea drepturilor omului.