Am privit cu interes Forumul Civic organizat de Platforma DA, PSRM și Partidul Nostru pe privesc.eu. Evenimentul a început la orele 10:00 și care a fost precedat comod de briefing-ul de presă susținut de Președintele Parlamentului Andrian Candu la orele 9:30.

Nu cred că merită de dat o atenție deosebită a ceea ce a zis Candu, el vrea doar să tragă de timp, ”majoritatea parlamentară” speră că va evita alegerile parlamentare anticipate, care, de altfel, ar însemna un sfârșit politic pentru mulți din cei care stau acum pe scaunele de deputat.

Întorcându-mă la Forumul Civic am observat că:

– Forumul Civic este departe de a fi o structură civică, ci mai mult o platformă de expunere a diverselor partide politice, pe alocuri este un corp eclectic, compus din oameni cu viziuni diferite, unde va fi foarte greu de venit cu planuri/strategii comune pe termen mediu și lung. Nu este ceva foarte grav, dat fiind că alte structuri civice, gen ONG, care fie depind de finanțări și fonduri externe (stau, pur și simplu, pe diete din granturi) sau nu există cu desăvârșire.

– Deja-vu, am văzut aceeași vorbitori cu aceleași agende, nu prea au fost fețe sau idei noi. Chiar dacă erau și unele fețe noi, gen Maia Sandu, agenda lor este una populistă, sau repetă idei deja propuse de alte partide. 

– Scindarea clară pe două registre de tactici și strategii diferit  – una revoluționară și alta evoluționară – adică a acțiunilor urgente sau proteste de masă și acțiuni de nesupunere civică sau negocieri și monitorizarea/penalizarea actualei guvernări pe o perioadă mai lungă de timp. Este cel mai important aspect care va caracteriza valul de proteste din ultimul an și cererile revendicate. Nu cred că metodele revoluționare (imediate) au fost epuizate, ele reprezintă în opinia mea unica ieșire din situație. Doar alegeri anticipate și doar înlăturarea partidelor actuale din Parlament, Tărăgănarea va duce numai la înverșunarea ambelor părți, și se poate crea o situație revoluționară clasică când ”cei de la putere nu pot, iar cetățenii nu vor mai dori” (în rusă: верхи не могут, а низы не хотят). Cum a s-a întâmplat în Ucraina.

– Mitul partenerilor (de dezvoltare) – se mizează foarte mult pe niște parteneri de dezvoltare (cei mai haioși sunt acei care mizează pe Consiliul Europei care să vină și să faciliteze dialogul dintre guvernare și protestari) care pot influența evoluția evenimentelor de la noi. Mi se pare o cerere eronată – avem de a face cu o problemă pur internă, care vizează relația dintre cetățenii și clasele politice din Moldova, iar apelarea la structuri/persoane externe va deligitimiza acest protest.