In ziua de 7aprilie, in centrul Chişinăului au avut loc manifestări spontane şi paşnice care au fost folosite pentru a provoca acţiuni violente şi criminale rezultate în distrugerea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Acţiunile întreprinsede forţele de ordine nu au fost de natură să prevină actele de violenţă şi vandalism.
Condamnând in mod categoric acţiunile de violenţă şi de vandalism, considerăm inadmisibilă prezentarea tuturor acţiunilor de protest doar prin prisma acestor acţiuni criminale. In particular, este complet nejustificat transferul de responsabilitate şi de imagine de pe acţiunile grupului violent pe grupul mult mai numeros şi reprezentativ de protestatari paşnici sau pe liderii politici, unii din care,de fapt, au încercat stoparea violenţelor. Protestele paşnice nu au avut unmesaj antistatal.
In timp ce actelede violenta ce s-au produs nu pot avea nici o justificare si trebuie investigate de organele competente, considerăm că protestele paşnice au izbucnit pe fundalul suspiciunilor legate de corectitudinea alegerilor şi neîncrederea in instituţiile publice, inclusiv cele care au administrat procesul electoral, şi, fiind cauzate , în context mai larg, de nemulţumirea tinerilor faţă de situaţia social-economică, de incertitudinea într-un viitor al lor în Republica Moldova.
Declaraţiile post-electorale ale şefului statului doar au contribuit la inflamarea acestor suspiciuni şi au catalizat ieşirea in strada a cetăţenilor.
În prezent aceste acte de violenţă şi vandalism sunt exploatate din plin de către autorităţi pentru a intimida opoziţia şi societatea civilă, pentru a restricţiona libertăţile şi drepturile fundamentale ale cetăţenilor, şi aşa firave; autorităţile au continuat restricţionarea accesului la posturile publice de radio si TV; au restricţionat accesul la Internet, la sursele de informare. Este lansată o campanie masivă de spălare a creierilor, de compromitere a participanţilor la protestele paşnice, a opoziţiei,a purtătorilor de opinii diferite.
Folosirea de către şeful statului a unor acuzaţii extrem de grave la adresa unor lideri politici, şi calificarea acţiunilor acestora drept „puci”,„lovitură de stat”, „răsturnare anticonsituţională”, etc. înainte de orice investigaţii şi decizii ale instanţelor de judecată escaladează şi mai mult situaţia şi polarizează societatea. Prin plasarea responsabilităţii pentru cele întâmplate asupra opoziţiei politice şi a României se creează un duşman intern şi altul extern care ar putea fi utilizaţi pentru îndreptăţirea eşecurilor guvernării.
Considerăm că în Republica Moldova se creează premisele pentru instaurarea unui regim poliţienesc şi dictatorial.
Pentru a evita aprofundarea crizei politice şi economice, a preveni izolarea internaţională a ţării similară celei în care se află astăzi Belarus şi a nu compromite viitorul european al Republicii Moldova, tendinţele actuale trebuie inversate. Ieşiread in criză este imposibilă fără antrenarea unui cerc larg de actori politici, asocietăţii civile şi organizaţiilor internaţionale.
Un rol aparte pentru depăşirea crizei le revine autorităţilor cărora le cerem:
* Să se abţină de la orice acţiuni şi declaraţii care vor avea drept efect deteriorarea situaţiei;
* Să renunţe la mesaje virulente în scopul creării unui cadru de dialog politic pentru depăşirea conflictului apărut.
* Să acţioneze strict în limitele legii pentru ca să nu admită noi violenţe;
* Să facă publice listele celor arestaţi şi să asigure accesul la aceştia a avocaţilor şi a organizaţiilor de protecţie a drepturilor omului;
* Să evite persecuţiile pe motive politice;
* Să pornească o investigaţie plenară, transparentă, cu participare internaţională a cauzelor care au condus la declanşarea actelor de vandalism: identificarea persoanelor care au deturnat o parte din masa de protestatari paşnici spre Preşedinţie şi Parlament; identificarea persoanelor care au provocat acţiunile violente si criminale; în ce măsură acţiunile forţelor de ordine au fost adecvate situaţiei şi conforme misiunii acestora.
* Să asigure dreptul cetăţenilor la libera circulaţie.
* Să asigure libertatea opiniei si a exprimării, inviolabilitatea libertăţii individuale şi a siguranţei cetăţenilor.
* Să contribuie activ la eliminarea tuturor suspiciunilor cu privire la corectitudinea rezultatelor alegerilor parlamentare.
Ne adresăm tuturor instituţiilor de presă, dar în mod special Companiei „Tele-Radio Moldova”, să reflecte corect şi imparţial evoluţiile social-politice după alegerile din 5 aprilie cu participarea egală şi nediscriminatorie a părţilor implicate.
Chişinău, 9 aprilie 2009
Semnatari:
- Arcadie Barbăroşie, Director IPP
- Igor Boţan, Director ADEPT
- Vitali Catană, expert IPP
- Viorel Cibotaru, Director IESP
- Victor Chirilă, Director programe APE
- Antoniţa Fonari, Director, „ Tineri şi Liberi”
- Mircea Eşanu, Alianţa Anticorupţie
- Veaceslav Ioniţă, expert, IDIS-„Viitorul”
- Vlad Gribincea, avocat
- Vlad Lupan, expert independent
- Ion Manole, Director Promo-Lex
- Igor Munteanu, Director IDIS „Viitorul”
- Sergiu Ostaf,expert, CREDO
- Iurie Pintea, Director programe IPP
- Andrei Popov, Director executiv APE
- Valeriu Prohniţchi, expert economic
- Eugen Revenco, Director programe APE
- Victor Ursu, Director executiv, Fundaţia Soros Moldova
*Persoane care doresc să subscrie la această declaraţie sunt rugate să trimită un mesaj la adresa: declaratie@alegeliber.md. Această adresă e-mail este protejată împotriva spamului, JavaScript trebuie activat pentru a putea vizualiza pagina, indicînd numele complet şi datele de contact.
La aceasta declaratie subscriu si eu, si voi trimite mesajul electronic la adresa indicata mai sus. Va rog sa faceti mai multi acest lucru, pentru a deveni un plebiscit informal.

Reîntregirea
Reîntregire ar fi, dacă acele consecinţe tragice pentru România, induse de aplicarea pactului Ribbentrop-Molotov, ar fi fost rectificate, după 1989, şi pentru România. Reamintesc, pactul Ribbentrop-Molotov a avut consecinţe tragice pentru Polonia, Estonia, Letonia, Lituania, şi România. Pentru Polonia, consecinţele au fost “rectificate” imediat după cel de al doilea război mondial. Dar cum ? Cel de al doilea război mondial a început prin desfiinţarea Poloniei şi împărţirea ei, cam pe principiul juma-juma, între Germania nazistă şi puterea sovietică stalinistă. După terminarea războiului, Uniunea Sovietică a rămas cu jumătatea luată la începutul războiului, iar Polonia a primit în compensaţie o halcă echivalentă luată din teritoriul german. Polonia s-a declarat mulţumită cu această rezolvare a consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov în cazul ei. Şi astfel au mai rămas patru state în contenciosul pactului Ribbentrop-Molotov. După 1989, consecinţele pactului au fost rezolvate pentru Estonia, Letonia, Lituania. Dar nu şi pentru România! Există un “principiu de uniformitate” care cere o rezolvare a consecinţelor pactului Ribbentrop-Molotov şi pentru România. Când se va întâmpla ?